Prin „Meditaţiile” sale filosofice, Ernest Bernea pune sub semnul întrebării lumea în care trăim şi pe noi odată cu ea. Viziunea sa asupra lumii, Weltanschauung-ul său spiritual, are un centru profund duhovnicesc: pe Hristos. Hristocentrismul său este demonstrat, etalat având ca reper faliile multiple ale realităţii, care interferează cu straturile duhovniceşti, psihologice, sociale ale persoanei. Ce se întâmplă cu omul care se înstrăinează de însăşi inima sa, în care stă ascuns chipul lui Dumnezeu, şi care se primejduieşte oferindu-se pradă ideologiilor vremii- materialismului dialectic sau consumerist, pansexualismului, pozitivismului cel de multe feluri sau marxismului cultural- veţi afla citind această carte. Nu vi se pare uimitor că un om s-a gândit la toate aceste forme de idolatrie, în anii 70, când ele abia se întrezăreau la orizont, iar noi le trăim din plin, necritic, hipnotic aproape, acum? Întorcându-ne la Hristos, intrând în cămara ascunsă a inimii, ne revenim în fire. Iată mesajul vieţii lui Ernest Bernea şi singura cale întrezărită de el de a rezista răului din noi şi din afara noastră.

Proiectul Avdhela - Biblioteca Culturii Aromâne, vă invită duminică, 23 mai, la standul cu poveşti organizat cu ocazia Zilei Naţionale a Aromânilor, în parcul Herăstrău, intrarea Charles de Gaulle. Vă aşteaptă :

- O expoziţie de obiecte şi imagini cu o poveste în spate: va vom relata istoria obiectelor de la stand - cui a aparţinut de-a lungul timpului, ce folosinţă a avut etc.
- Un “colţ al cititorului” - o bibliotecă în miniatură în care vă vom îndemna să răsfoiţi cărţile din raft
- Cărticele cu basme aromâneşti, precum şi cu poveşti ale unor cuvinte, expresii aromaneşti şi tradiţii.

Începând cu ora 15.00, vom lectura public basme în aromână. Unul dintre acestea va fi basmul „Dafna”, din lucrarea „Literatura poporană a aromânilor”, de Pericle Papahagi.

De asemenea, invităm vizitatorii să participe la atelierul nostru de compus poveşti în aromână. Împreuna vom alcătui oral o poveste, în care fiecare va continua cu inspiraţia de moment partea celui care îl precede. Povestea va fi apoi scrisă şi publicată pe blogul nostru.

La standul Avdhela, va funcţiona în permanenţă un laptop conectat la site-ul proiectului: www.proiectavdhela.ro , care va fi prezentat de către unul din voluntarii noştrii. Îi asteptam pe cei interesaţi pentru a le depana povestea proiectului Avdhela, a misiunii si activitatilor noastret, în care oricine interesat de prezervarea culturii aromâne se poate alătura. Şi de aici începe altă poveste…

Volumul Pace şi bucurie în Duhul Sfânt întregeşte viziunea duhovnicească pe care Stareţul Tadei ne-a lăsat-o moştenire spre mântuirea noastră. Fiecare dintre noi experiează continuu neliniştea individuală şi colectivă. Mass-media trăieşte din aceste surse de angoasă pe care ni le induce permanent. Buletinele de ştiri, ziarele, programele TV speculează nevoia de anxietate (creată artificial) pe care fiecare o avem în noi, dar pe care nu o conştientizăm. Adevărul acestor rânduri îl trăim toţi şi fiecare dintre noi contribuim, mai mult sau mai puţin, la el: “Multe probleme sânt astăzi, în secolul al 20-lea, în familie. Mai cu seamă, este o oarecare nemulţumire şi nerăbdare. Oamenii sânt nemulţumiţi şi nici ei nu ştiu de ce; îşi răspund grosolan şi cu nemulţumire unii altora. Vedeţi, aici, pe pământ, şi în întregul cosmos se împlineşte gândul lui Dumnezeu despre timp şi spaţiu. Şi, vedeţi, gândurile noastre sânt o putere şi-o forţă uriaşă. Însă noi nu luăm aminte la aceasta, la gândurile noastre, nici la faptul că ele se împlinesc. Avem atât de puţină luare aminte (duhovnicească) la noi înşine, la gândurile şi la dorinţele noastre! Putem să-i învinovăţim pe toţi şi pe fiecare, dar pentru ce se întâmplă în familia noastră, cu cei din jurul nostru şi la locul de muncă, cel mai mult noi sântem vinovaţi- asta pentru că nu dăm atenţie gândurilor şi dorinţelor noastre.” Sântem responsabili de gândurile pe care le întreţinem, iată un adevăr foarte greu de crezut şi de acceptat pentru omul postmodern, obişnuit să relativizeze orice şi, mai ales, să vadă în gând doar o putere psihologică.
De obicei, în cărţile duhovniceşti întâlnim ideea că pacea sufletească este roada rugăciunii. Mai întâi trebuie să te rogi, iar pacea va veni de la sine. Dimpotrivă, Părintele Tadei aşază ca piatră de temelie a rugăciunii pacea inimii: “Cum ne sânt gândurile cu care ne îndeletnicim, aşa ne este şi viaţa. Dacă gândurile noastre sânt paşnice, liniştite, bune, blânde şi smerite, este pace în noi. Ea răzbate din noi şi atunci lucrează asupra sistemului nervos al tuturor fiinţelor, fie înţelegătoare, fie animale, fie din lumea plantelor. Şi toţi aşteaptă de la noi dragoste, atenţie şi cinstire. Iar noi dăm cel mai puţin din acestea, pentru că nu ţinem cont de aparatul nostru cugetător. Numai puţini o fac…”
Alte arme din arsenalul războiului nevăzut, pe care ni le propune Stareţul Tadei sânt: smerenia, ascultarea, blândeţea, iertarea aproapelui, acceptarea necazurilor: “Viaţa spune mai mult decât cuvintele. Atunci când vedem un suflet smerit şi blând, care nu ştie să se mânie, care nu ştie să cugete răul, nici să ocărască, nici să osândească, care nu se mânie nici când îl necăjim, atunci acel om ne rămâne ca pildă toată viaţa noastră şi vrem şi noi să fim aşa. Căci băgăm de seamă că omul acela, în inima sa smerită şi blândă, a biruit răul cu ajutorul lui Dumnezeu- asupra sa, răul nu mai are înrâurire. În afară, el este înconjurat de tulburare, dar aceasta nu se atinge de lăuntrul inimii sale, nu îi tulbură pacea…Aşadar, trebuie să fiu liniştit, cu pace şi să iert totul. Dar ce să fac altceva? Trebuie să iert totul, să-i iubesc, să nu ţin răul în mine… După aceasta vom şti cât de mult ne iubeşte Domnul: dacă El ne dă încercări grele şi avem multe necazuri în viaţă!”)
Fiind o învăţătură duhovnicească, viziunea Cuviosului Tadei de la Vitovniţa este şi o învăţătură psihologică, depăşind, însă, ca profunzime căile pe care au mers psihologii moderni, formaţi la şcoala evoluţionismului ateu.
Calea Cuviosului Tadei este una mărturisitoare. El se opune duhului materialist al lumii (“Vedem cum în lumea aceasta, mai cu seamă în Apus, dar şi la noi, pretutindeni, stăpâneşte duhul materialist- altfel spus, numai jaf. Omului nu-i pasă de nimic”), se ridică împotriva profeţilor mincinoşi care au apărut sau stau să apară, contra orientalismelor propagate de curentul New-Age (“Toate religiile orientale sânt sub stăpânirea duhurilor rele şi toate se îndeletnicesc cu vrăjitoria… Şi pe noi, Creştinii, ne amăgesc. Mic este numărul celor ce slujesc drept şi cu credincioşie Domnului… Practicarea yogăi s’a răspândit în întreaga lume. Au îndepărtat religia din instituţiile de educaţie şi au introdus exerciţiile yoga ca practică. Când va veni vremea, intelectualii vor primi tot ceea ce li se cere”), avertizându-ne că pecetea Antihristului nu este o glumă: “numărul sau codul 666 este cu adevărat numele Antihristului, aşa precum numele lui Iisus Hristos Mântuitorul este numărul 888. Toţi vor trebui să fie înscrişi cu numărul acesta (al lui Antihrist), în cărţile de identitate.”
Mântuirea noastră stă numai în Domnul Nostru Iisus Hristos pentru că prin El “firea noastră omenească a pătruns în taina Sfintei Treimi; este un dar nemăsurat, iar noi îl preţuim atât de puţin şi ne-am lipit de acest pământ”. Ţinta vieţii noastre este aceeaşi pentru toţi: “Aici ne este dat să ne pregătim pentru veşnicie, să biruim răul, ca niciodată să nu cădem din dragostea Părintelui Ceresc.”

Ultima aparitie a Predaniei o constituie volumul Arhimandritului Epifanie Theodoropulos, “Toata viata noastra lui Hristos Dumnezeu sa o dam”, cel ce a afost cel mai mare canonist al ortodoxiei grecesti in secolul XX.

Această carte reprezintă primul volum al culegerii de omilii ţinute de părintele Epifanie fiilor săi duhovniceşti din obştea mănăstirii Keharitomeni din Peloponnez. Cuvântul său este plin de nerv şi trece dincolo de mărginirile fireşti ale mijloacelor neînsufleţite de înregistrare – cuvânt trezvitor, cuvânt ziditor, aghiografic şi de pateric, cuvânt de înţelepciune şi plin de har, fără avânturi retorice şi tonalităţi impresionante. Cuvânt ce s’a vrut simplu şi neafectat, ca să fie înţeles şi de cei mai de jos dintre fraţi, pentru care Hristos a murit şi a înviat. Cartea de faţă doreşte să dăruiască acest cuvânt poporului lui Dumnezeu. Părintele Epifanie a primit de sus harisma învăţăturii, cu multă teamă şi smerenie, „întru osteneală şi supărare, în privegheri de multe ori,” pentru care, jertfind orice confort, s’a nevoit a o spori nu spre slava sa, ci a lui Dumnezeu Dăruitorul. Părintele Epifanie credea cu tărie că a luat dar şi pentru aceea slujea „înţelepţilor şi nepricepuţilor” ca unul ce „dator sânt.” Acesta a fost, de altfel, şi gândul ce s’a născut în noi când cugetam la cuvintele lui. Căci „Doctorul sufletelor noastre, Cuvântul, ne-a vindecat desăvârşit sufletul cel strâmbat de păcat, prin acest mic ajutor.”

În contextul dezbaterilor purtate în România pe tema adoptării actelor electronice şi puţinei cunoaşteri a părerilor duhovniceşti în această privinţă, Editura Predania a avut iniţiativa de a aduna într’un volum poziţiile exprimate public de-a lungul timpului în sânul Bisericii Ortodoxe, de către Sfintele Sinoade ale Bisericilor locale, Sfânta Chinotită a Muntelui Athos, cunoscuţi arhierei, duhovnici şi theologi contemporani din Grecia, Serbia, Rusia, Ucraina şi România. Documentele reunite în această carte dau mărturie de cugetul sobornicesc al Bisericii în această privinţă.

In cadrul Proiectului cultural Avdhela, a aparut primul titlu in aromana, “Talcuiri la Tatal Nostru” de Sfantul Nicolae Velimirovici.

EXIYISIRI LA TATĂLU A NOSTRU

Ayiulu Dispothi Nicola ali Ohridâ
şi-ali Jici

Cathiunu Criştinu lu dzâţi dipriunâ Tatălu a nostru, ama câţ di noi ľi-aduchimu di-alithea putearea şi simasiili siminati di Hristolu Işişi, tu-aestâ Pâlâcârie Amirâreascâ. Ayiulu Nicola Velimirovici nâ dhurusi lumbrusita Exiyisiri la Tatălu a nostru, ţi nu easti maşi exiyisiri, ama easti şi unâ analtâ poezie doxoloyicâ, unâ apoloyie ti ayisiri, ti ayisirea alu Dumnidză ş-ti ayisirea a noastrâ. Tu Exiyisiri la Tatălu a nostru aflămu şi doxa alu Dumnidză şi haua tâpińiusiriľei, aflămu şi nai ma analta teoloyie şi nai ma aleapta poezie. Psâńi dipu avurâ harea s-ľi-adarâ unâ teoloyia şi poezia. Ayiulu Nicola Velimirovici easti unu teoloyu – poetu şi unu poetu – teoloyu, unu teoloyu ţi li ufilisi hâlăţľi a poeziiľei, ti doxa alu Dumnidzâ şi unu poetu ţi adră di poezie, di-alithea loγotehńie, artâ a Loyoslui/ artâ a Zborlui, ti duxâsirea alu Dumnidză Tatâ.

Scrise în limba Siriacă, spre sfârşitul veacului al şaptelea, Cuvintele pentru nevoinţă ale Sfântului Isaac s-au alăturat învăţăturii Bisericii, socotindu-se unele de temelie, alături de celelalte lucrări ale Sfinţilor Părinţi. Ele l-au făcut pe unul din marii duhovnici ai zilelor noastre, părintele Paisie Aghioritul, să exclame: „Scrierile Avvei Isaac Sirul valorează cât toată patristica!” Traducerea Românească de faţă, tipărită în 1819 la Mănăstirea Neamţ, se bazează îndeosebi pe versiunea Grecească a Cuvintelor (apărută în 1770 la Leipzig), dar foloseşte şi o sumă de izvoare alternative (manuscrise athonite Ellineşti şi probabil Slavone) – încercând, astfel, să lămurească dificultăţile textului tipărit. Textul Grecesc este tradus literal, cu riscul inerent al unor obscurităţi în plus, dar cu aceeaşi bogăţie a nuanţărilor şi frumuseţe a graiului ce sânt marca traducerilor nemţene.

O carte plină de folos duhovnicesc, scrisă în duhul aparte al Vlădicii Nicolae, ce îşi doreşte să-l îndrume şi însoţească pe tot creştinul de-a lungul Marelui Post, săptămână de săptămână, în această tainică călătorie a inimii către învierea lăuntrică şi împreună-petrecerea cu Hristos, Paştile cele noi şi sfinte.

Vă anunţăm apariţia calendarului Predania 2010 - “Sfinţi ai vremurilor noastre“.

Calendarul înfăţişează 12 chipuri de Sfinţi contemporani - români, greci, sârbi, ruşi şi arabi -, ce dau pildă de sobornicitatea Ortodoxiei şi de lucrarea sfinţitoare a Bisericii, împreună cu câteva cuvinte de folos ale acestora.

Petreceţi lunile anului alături de Sfântul Nectarie din Eghina, Mitropolitul Pentapolei, făcătorul-de-minuni; Sfântul Siluan Athonitul, propovăduitorul iubirii lui Hristos; Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jiciei, noul Gură-de-Aur; Sfântul Ioan din Kronstadt, preotul cu rugăciunea de foc; Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ, nevoitorul în pustia Hozevei; Sfântul Amvrosie de la Optina, marele stareţ şi văzător-cu-duhul; Sfântul Rafail (Hawaweeney), episcopul Brooklynului, propovăduitor arab în America şi prietenul său, Sfântul Tihon Mărturisitorul, Patriarhul Moscovei şi Luminător al Americii; Sfântul Luca, Episcopul Crimeei, doctorul fără-de-arginţi şi mărturisitorul dreptei-slăviri în prigoana comunistă; Sfântul Ioan Maximovici, episcop al San Francisco-ului, făcătorul-de-minuni şi râvnitor al părinteştilor predanii; Sfântul Anthim din Hios, marele duhovnic şi tămăduitor al ostrovului Hiosului, întemeietorul mănăstirii Panaghiei; şi Sfântul Serafim din Viriţa, stareţul înzestrat cu darul înainte-vederii şi facerii-de-minuni de la Lavra Sfântului Alexandru Nevski.

Pe lângă aceştia, în fiecare lună sânt însemnate praznicele împărăteşti, cele patru Posturi ale Bisericii, sfinţii Români, precum şi alţi sfinţi mai puţin cunoscuţi la noi, dar cu importanţă în iconomia Mântuirii.

Pt comenzi: 0730.049.541

Iată, pentru întâia dată într-o versiune integrală, revăzută şi adăugită, o carte anevoie de categorisit: ” Ganduri despre bine si rau” ale Sfantului Nicolae Velimirovici.

Gândurile adunate între coperţile acestei cărţi ne îmbrăţişează cu o gingaşă familiaritate: pentru Creştini, ele par să vină nemijlocit din înţelepciunea Cărţii Ecclisiastului, din Pildele lui Solomon, din Psalmi, din pildele Evangheliei, din Pateric şi din capetele Filocaliei; chiar şi necreştinii vor putea regăsi aici căldura de “acasă,” în măsura în care au căutat vreo mângâiere în scrierile vechilor înţelepţi ai Antichităţii. Această culegere de gânduri nu caută să fie, aşa cum s’ar putea crede la prima vedere, o încercare de definire sau de clasificare a binelui şi a răului; este vorba aici despre toate cele ale omului – de la poezie la seceriş, de la theologie la economie. Este o carte unde găsim gânduri despre toate, însă nu toate felurile de gânduri; găsim doar acele gânduri “plimbate prin cer,” aşa cum ne îndeamnă Vlădica Nicolae să facem şi noi.