Ultima apariţie a editurii Predania este cartea “Să fim oameni. Viaţa şi cuvântul
patriarhului Pavel al Serbiei.

Cuvânt al Secretarului Patriarhului,
protodiaconul Momir Lecici, în ziua lansării
cărţii la Belgrad, Decembrie 2009

Autorul, Domnul Iovan Ianici, a făcut foarte bine când a dat manuscrisul acestei cărţi chiar Patriarhului Pavel pentru a-l citi şi pentru
a primi binecuvântare spre publicare. Patriarhul l-a citit, dar, din pricina smereniei sale, l-a reţinut multă vreme. Totuşi, până la
urmă şi-a dat binecuvântarea să apară cartea. Şi eu am citit-o încă din manuscris şi nu am găsit nimic ce-ar fi trebuit îndreptat.

Domnul Iovan Ianici a depus o muncă impresionantă pentru a aduna date despre Patriarhul Pavel şi pentru a scrie această carte pe care poporul a primit-o cu multă bucurie, fapt adeverit şi de numărul mare al reeditărilor. Acum deja se traduce şi în alte limbi…
Rareori se întâmplă să apără cărţi despre personalităţi care sânt încă în viaţă, dar Iovan Ianici a simţit nevoia să scrie această biografie încă din timpul vieţii patriarhului – şi cred că bine a făcut. Citind-o, se poate vedea că a fost scrisă cu o mare dragoste pentru Sfinţia Sa, păstrând totuşi obiectivitatea. Toţi care o vor parcurge vor avea parte de un mare folos în creşterea duhovnicească.

Mulţumesc lui Dumnezeu că m’a învrednicit de cinstea de-a fi colaborator al Patriarhului Pavel. Nu ştiu dacă în lumea de astăzi mai
putem găsi un astfel de Om precum Sfinţia Sa, desăvârşit închinat lui Dumnezeu şi neamului său, până la capăt. Cu prilejul întâlnirilor
zilnice, când îi aduceam corespondenţa sau veneam să discutăm diverse chestiuni legate de slujbă, de fiecare dată îmi dădea şi câte-un sfat duhovnicesc. Avea o credinţă adâncă, întotdeauna sprijinindu-se pe ajutorul dumnezeiesc. De multe ori, când ne pregăteam pentru a întâmpina diverse personalităţi şi delegaţii din ţară şi străinătate, îl aflam în paraclisul său făcând metanii şi rugându-se.
Sânt adânc încredinţat că Dumnezeu a binevoit ca el să fie ales patriarh pentru că nu-şi dorea şi nici nu aştepta acest lucru.

Cred că nimeni altul din Biserica Ortodoxă Sârbă n-ar fi putut să cârmuiască corabia Bisericii cu asemenea vitejie şi vrednicie în vremurile dramatice pe care le-am trăit. Dumnezeu l-a ales pe cel mai smerit dintre slujitorii săi, Om al dragostei şi bunătăţii, adevărat păstor al Bisericii Sale. Era cinstit şi de prieteni, şi de duşmani. Toţi cei ce-l întâlneau recunoşteau în el un adevărat slujitor al Domnului. Ce-i drept însă, au fost din când în când şi atacuri neîntemeiate în presa naţională şi internaţională. Când, în Noiembrie 1993, am ajuns la Viena pentru sărbătorirea a o sută de ani de existenţă a Bisericii Sârbe, au apărut în ziare acuze la adresa patriarhului, cum că a venit să arunce praf în ochii lumii, căci el este susţinător de frunte al „Serbiei Mari.” Acesta a fost prilej pentru ca patriarhul să spună într-o conferinţă cuvintele ce aveau să fie citate în mai multe rânduri: Dacă preţul este uciderea, n-aş accepta ca Serbia să fie nici mare, nici mică şi nici eu să rămân cel din urmă Sârb… Mai bine să murim ca Oameni decât să trăim ca neoameni! S-au scris articole batjocoritoare şi în presa din ţară, chiar s-au publicat nişte caricaturi incalificabile. El nu se tulbura, ci zicea că nimeni altcineva nu îl poate înjosi, în afară de sine însuşi.

Foarte mult îi ajuta pe cei săraci şi nu dorea să se afle despre aceasta. De pildă, a strâns bani şi a cumpărat două case într-un sat lângă Ceaceak pentru două familii cu mai mulţi copii, refugiaţi din Peci – Kosovo şi Metohia. În acelaşi sat, a mai cumpărat o casă pentru o familie cu nouă copii din Kralievo. Până atunci, această familie trăise într-un container metalic de 14 metri pătraţi. Ştiu mai multe exemple de acest fel… Vă pot spune despre o femeie refugiată din Prizren care a venit la patriarh şi s-a plâns că o fată a ei s-a oprit din creştere, iar în Elveţia s-ar găsi un medicament care ar putea s-o ajute, dar e prea scump pentru familia lor. Patriarhul l-a sunat pe preotul nostru din Zurich şi acesta a trimis chiar a doua zi, printr-un pilot de avion, nişte injecţii foarte scumpe. Urmând tratamentul, copila şi-a continuat creşterea firească.

Cu binecuvântarea Patriarhului Pavel, acelaşi preot, Protopopul Draşko Todorovici, ca preşedinte al Organizaţiei Umanitare a
Creştinilor Ortodocşi din Elveţia, a trimis trei milioane cinci sute de pachete cu hrană pentru nevoiaşii din Belgrad. Pachetele au fost împărţite prin biserici. Sute şi sute de oameni au primit ajutor de la patriarh, ori medicamente, ori hrană. Toate acestea au fost îndeplinite mai cu seamă prin ajutorul credincioşilor noştri din diaspora.
Mai mult, niciodată nu şi-a luat salariul care îi revenea ca patriarh. Puţinele lucruri de care avea nevoie şi le cumpăra din pensia sa modestă de episcop. Unora le dădea şi bursă din banii săi, bunăoară unui african, student la medicină. Mai ajuta şi un om de ştiinţă cunoscut, care, din păcate, a murit de tânăr. Şi multe alte fapte demne de amintire a mai săvârşit, numai despre ele putându-se scrie o carte aparte.

Patriarhul Pavel nu stătea niciodată degeaba, întotdeauna lucra câte ceva. La început, îndată după alegerea sa ca întâi-stătător al Bisericii Sârbe, adeseori îşi scria singur actele şi le bătea la o maşină de scris veche. Mai presus de toate, era monah şi trăia o viaţă aspră de monah.

Văzându-l zilnic cât de puţin mănâncă, de multe ori mă întrebam cum de nu se îmbolnăveşte, mai ales că se şi îmbrăca sumar, chiar şi
atunci când era foarte frig. Sărăcia şi cumpătarea sa întreceau orice măsură. Nu lăsa să se arunce nici măcar o firimitură de pâine. Spunea că hrana a fost făcută cu energia Dumnezeiască, prin razele Soarelui şi pomenea cuvintele Mântuitorului, când a spus să se adune toate fărâmăturile care au rămas după minunata hrănire a celor cinci mii de oameni cu doi peşti şi cinci pâini.

Când trebuia să plecăm la vreo întâlnire, se întâmpla să-l găsesc seara, în chila lui, aproape pe întuneric, citind lângă geam la lumina de la stâlpii de iluminare publică din faţa patriarhiei. Îndată ce se aşeza în maşină, îşi lua cartea de rugăciune, pregătindu-se pentru Sfânta Liturghie ce avea să o sâvârşească a doua zi.

Pe măsură ce va trece vremea, sânt încredinţat că se va vedea din ce în ce mai limpede ce păstor adevărat al Bisericii lui Dumnezeu a
avut poporul Sârb în persoana Patriarhului Pavel. A înălţat şi a restaurat numeroase biserici, a pus capăt schismei din Biserica Ortodoxă Sârbă, a făcut vizite canonice în aproape toate Bisericile locale şi i-a întâmpinat pe toţi întâi-stătătorii lor, dimpreună cu delegaţiile lor, a vizitat toate eparhiile Sârbeşti din Europa, America, Australia şi fosta Iugoslavie şi a reuşit să scrie şi câteva cărţi theologice foarte însemnate şi folositoare.

Pe acest om sfânt l-am cunoscut prima data ca elev al Seminarului din Prizren, demult, prin anii ‘50. Ne preda Limba Greacă şi Muzica
Psaltică. Simţeam marea lui dragoste pentru noi, seminariştii, deşi la note era aspru, dar drept. Atunci era o vreme de mari lipsuri, vecină cu sărăcia. Mai des erai flămând decât sătul. Niciodată în timpul iernii, nici pe cele mai aspre friguri, nu-şi făcea focul în micuţa sa chilie, iar cota sa de lemne o împărţea prin sălile de clasă. Chiar dacă erau oameni de serviciu în internat, Părintele Pavel, cum îl numeam noi, se trezea înaintea tuturor şi făcea cu mâna lui focul în toate sălile de clasă. Doar de două ori pe săptămână, vreme de două ceasuri, aveam voie să ieşim în oraş, şi întotdeauna ne sfătuia să mergem în grupuri, căci în acea vreme era pericolul să fim atacaţi de cineva. De multe ori, când ne plimbam pe malul Râului Bistriţa, se întâmpla ca Albanezii să arunce cu pietre în noi de pe deal şi din cetate. Mai mulţi elevi au fost răniţi. A fost prins şi bătut de Albanezi şi seminaristul Goiko Mrgea, actualul Mitropolit Nicolae de Dabar în Bosnia. L-au bătut şi pe seminaristul Milivoi Cirici, care a ajuns preot în Varvarin şi a murit ca mucenic în timpul bombardamentelor NATO din 1999. Şi mulţi alţi seminarişti au avut de pătimit, chiar şi patriarhul, pe vremea când era Episcop de Ras–Prizren.

Îi mulţumim lui Dumnezeu care, în veacul al XX-lea, a ridicat dintr-un popor puţin numeros cum este cel al Sârbilor astfel de personalităţi
duhovniceşti precum Sfântul Nicolae Velimirovici, Cuviosul Iustin Popovici de la Celie şi Patriarhul Pavel Stoicevici.

Despre autor
Iovan Ianici s-a născut în 1963 în Vrbici lângă Krupani, Serbia. A absolvit
Facultatea de Drept din Cadrul Universităţii din Belgrad. Din 1990
până în 2010 lucrează ca jurnalist la prestigiosul săptămânal Sârbesc
NIN. Înainte de asta, a colaborat la mai multe reviste şi ziare cunoscute
din Serbia. A fost consilier în Ministerul Cultelor din Guvernul
Republicii Serbia. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia. A
publicat mai multe cărţi, majoritatea cu tematică bisericească.
Să fim Oameni! Viaţa şi cuvântul Patriarhului Pavel al Serbiei a fost cartea
cea mai bine vândută din Serbia, Muntenegru şi Republica Srpska în
anul 2009.

CUPRINS
Cuvânt de întâmpinare
Sfântul
Episcop de Ras –Prizren
Patriarhul Serbiei
Cuvânt la întronizare
Următor al lucrări misionare a Sfântului Nicolae Velimirovici
Pe crucea politici
Icoana călătoare
Mai presus de neam
Rugăciuni pentru Kosovo
Înnoirea duhovnicească
O măsură pentru toate
Rugăciuni şi pentru vrăjmaşi
Războiul drept
A fi om şi printre neoameni
Bisericii, cele ale Biserici …
Trebuie să ne apărăm, dar nu ca neoamenii
Să fim Oameni!
Dezvăluirea rostului şi a ţelului vieţi
Trăirea după măsura vârstei duhovniceşti
Cum să ţinem seama de împrejurări
Viaţa privată a Patriarhului Pavel
Patriarhul neînţeles
Rugăciuni pentru patriarh
Schimbarea nereuşită
Sfârşitul vieţi pământeşti
Cartea poporului
Vremea Patriarhului Pavel
Patriarhul Pavel în anecdote
Cuvânt al protodiaconului
Momir Lecici, în ziua lansări
cărţi la Belgrad
Despre autor

COLOFON

Redactor/ Anca Stanciu
Traducere/ Ionuț și Sladjana Gurgu
Fotografii/ Milinko Stefanovici
Concept layout/ Atelieruldegrafică.ro
Dtp/ Remus Brihac
Tipar/ Accent Print Suceava
Distribuție/ Supergraph
021 320 6119
ISBN 978-606-8195-12-4

Monahia Anastasia

O carte ce îi va înveseli şi pe cei mici şi pe cei mari. Pe cei mici îi va atrage către Dumnezeu, pe calea celor văzute şi frumos colorate, iar pe cei mari îi va înţelepţi şi îi va întoarce spre Domnul, pe calea frumoasă a ascultării. „De ce-a fost Iona înghiţit de chit” este cartea prin care întreaga familie Creştină află că Dumnezeu nu ne uită niciodată. Citind această cărticică, mărturisim iubirea Sa pentru întreaga fire, dar mai ales pentru noi, copiii Lui.

http://www.predania.ro/editura/carte-pentru-copii/de-ce-a-fost-iona-inghitit-de-chit

Dragii noştri prieteni, vă invităm să umplem împreună lada memoriei aromâneşti! Din respect pentru trecut şi spre neuitare, vă invităm pe toţi: fete şi băieţi, să ne trimiteţi istorioare şi povestiri din familia voastră. Ele pot fi: fie auzite la mamă, la tată, fie căutate la unchi, mătuşi, fie aduse aminte de un bunic sau de o bunică sau trăite de voi…Trimiteţi-le pe toate, fie transcrierile voastre, fie înregistrările audio şi video, acestea fiind legate de:

- fragmente de trai aromânesc de peste tot şi dintotdeauna, aduse aminte şi povestite

- momente din viaţa familiei voastre: oameni de seamă, întâmplări trecute semnificative

- fotografii vechi ce poartă în ele mici istorii

- documente şi acte care vorbesc despre aromâni

Aveţi exemple aici:

http://dhyeata.wordpress.com/2010/12/20/di-cum-muri-cota-alu-caratanascu/

http://dhyeata.wordpress.com/2010/12/20/sasi-frat-ca-celnicadz/

Prin acest proiect căutăm să apropiem tinerii aromâni de zestrea lor aromâneascâ şi să îi îndemnăm să se întoarcă mai mult către bunici (cei mai în vârstă) şi către acele istorii care spun cu adevărat ce suntem.

Aşteptăm aceste mici comori aflate de voi la adresa dei e-mail: georgiana.c.vlahbei@gmail.com, iar noi le vom aranja frumuşel într-o cărticică de Istorie Orală a Aromânilor de Azi, carte pe care o vom face publică treptat, începând cu postarea ei pe blogul nostru: www.dhyeata.wordpress.com.

P.S. istorioarele şi povestirile le vrem cât de mult posibil în aromână…şi dacă nu se poate mereu aşa, le aşteptăm în orice formă.

Cu bucurie,

Echipa Dhyeata

***

Pareea Dhyeata (adratâ di tinirl’i di la Avdhela – Biblioteca di Culturâ Armâneascâ) da cali la Proiectulu: SINDUCHEA CU ADUŢERI AMINTI

Duruțl’i a noștri soț, vâ câlisimu si-umplemu deadunu sinduchea a memoril’ei armâneascâ! Ti tińia a chirolui ți tricu ş-ti niagârşeari, vâ grimu a tutuloru – feati și ficiori – s-nâ pitriţeţ isturii şi pirmithuseri di-tu soea a voastrâ. Aesti potu s-hibâ: i avḑâti la dada/mana ș-la tati, i câftati la lâlâńi, i adusi aminti di vâr’ papu, di vârâ mae, i bânati di voi… Pitrițeț-li tuti, em transcrierli a voastri, em înregistrărli audio i video ţi ţânu di:

-cumăţ / frâmturi di-tu eta armâneascâ di iuţido ș-di iți oarâ, adusi aminti şi-aspusi,

-sticuri di bana a fumeal’il’ei a voastrâ : oamińi ti-anami, lucri cu semnu ți si-au faptâ,

-cadri vecl’i ţi poartâ ńiţ isturii tu eali,

-documenti ș-cărțâ (acti) ți zburăscu ti Armâńi.

Ca bunâoarâ aoa:

http://dhyeata.wordpress.com/2010/12/20/di-cum-muri-cota-alu-caratanascu/

http://dhyeata.wordpress.com/2010/12/20/sasi-frat-ca-celnicadz/

Pi-tu aestu proiectu câftămu s-l’i-apruchemu tinirl’i armâńi di dhoara a loru armâneascâ şi s-l’i-anângâsimu si s-toarnâ cama multu câtrâ pâpâńi(aţel’i cama tricuţ) şi câtrâ isturiili ţi n-aspunu dealihea ți himu.

Aștiptămu aesti ńiţ yişteri anvițati di voi la adresa di e-mail: georgiana.c.vlahbei@gmail.com, mea noi va li bâgămu muşat-muşatu tu unâ cârtici di Isturie Oralâ a Armâńilor di Azâ, cârtici ţi va u-ascutemu tu padi aradha, prota pi bloglu a nostru di culturâ armâneascâ: www.dhyeata.wordpress.com.

P.S. : isturiili şi pirmithuserli li vremu câtu cama pi-armâneaşti… cara s-nu puteț aşi dipriunâ, aştiptămu iți s-hibâ.

Cu mari harauâ,

Pareea Dhyeata

***

http://dhyeata.wordpress.com/2011/04/10/sinduchea-cu-aduteri-aminti/

Proiectul Avdhela - Biblioteca Culturii Aromâne, vă invită duminică, 23 mai, la standul cu poveşti din cadrul manifestarilor organizate de Consiliul Tinerilor Aromâni împreună cu Asociaţia “Comunitatea Aromână din România” ce poartă denumirea “23 di Maiu Dzuua Natsionalã a Armãnjlor - Bati Cãmbana ti MOSKOPOLE 2010″

Vă aşteaptă :

O expoziţie de obiecte şi imagini cu o poveste: vă vom relata istoria obiectelor de la stand - cui a …aparţinut de-a lungul timpului, ce folosinţă a avut etc.
Un “colţ al cititorului” - o bibliotecă în miniatură în care vă vom îndemna să răsfoiţi cărţile din raft.
Cărticele cu basme aromâneşti, precum şi cu poveşti ale unor cuvinte, expresii aromaneşti şi tradiţii.

Începând cu ora 15.00, vom lectura public basme în aromână. Unul dintre acestea va fi basmul „Dafna”, din lucrarea „Antologie aromânească”, de Tache Papahagi.

De asemenea, încurajăm vizitatorii să participe la atelierul nostru de compus poveşti în aromână. Împreuna vom alcătui oral o poveste, în care fiecare va continua cu inspiraţia de moment partea celui care îl precede. Povestea va fi apoi scrisă şi publicată pe blogul nostru.

La standul Avdhela, va funcţiona în permanenţă un laptop conectat la site-ul proiectului: www.proiectavdhela.ro, care va fi prezentat de către unul din voluntarii noştrii. Îi asteptam pe cei interesaţi pentru a le depăna povestea proiectului Avdhela, a misiunii si activităților noastre, la care oricine interesat de păstrarea culturii aromâne se poate alătura. Şi de aici începe altă poveste…

Azâ hiț cl’imaț nu cu tufechea, ma cu arma a culturâl’ei s-vâ țâneț și s-vâ vigl’eaț dhoara armâneascâ!

Cari himu noi?

Himu tiniri armâńi ți lucreaḑâ trâ xitâxearea, țânearea și criștearea a yiștearil’ei armâneascâ, pri-tu Proiectulu Avdhela – prota bibliotecâ virtualâ di culturâ armâneascâ.

Pi site-ulu a nostru: www.proiectavdhela.ro afl’i și poț s-dhyivâsești fârâ paraḑ cărțâ și studii di etnoloyie, isturii, lingvisticâ, literaturâ armâneascâ.

Nafoarâ di bibliotecâ, andriḑemu cu mirachi alti proiecti: xitâxeri tu hoarili di Armâńi, unu filmu documentaru ti muzica armâneascâ, proiecti ti tiniri armâńi ti cunuștearea și-nyrâpsearea a limbâl’ei, ascutearea di cărțâ ti-nvițari armâneaști, di CD-uri, di cadri etc.

Ți easti campania “unâ frânḑâ tu ḑuuâ”?

Vâ grimu tora ta si-ascutemu deadunu tu padi ațeali operi di culturâ armâneascâ ți nu mași câ zburăscu ti armânami, ma suntu și-unu vârtosu sturu a l’ei. Di-oarâ, scupolu easti si-alinămu pi site-ulu: www.proiectavdhela.ro cartea alu Nuși Tulliu “Poezii” (protlu tomu di-tu proiectulu alu Tache Papahagi : “Biblioteca Națională a Aromânilor”) cu agiutorlu a cathi unlui di voi ți va ta s-transcrie mași câti unâ frânḑâ tu ḑuuâ.

Cathi omu, cathi ḑuuâ, cathi frânḑâ agiutâ ti criștearea a bibliotecâl’ei.

Aestâ campanie easti adratâ ti Armâńi, di iți ilichie, di iți mindueari și di iuțido iu bâneaḑâ el’i, cari au dhoarâ și vreari ti arâdâțińili a loru și cari voru si-adarâ maxusu țiva concretu ti țânearea a culturâľei a loru. Aoa hiț cl’imaț tuț si-alâsaț na ‘nâ parti iți dhyeafurauâ, aliḑeari: di grai, di mindueari, di simferu și si-agiutaț pri-tu lucrulu benevolu ti adrarea publicâ, frânḑâ cu frânḑâ, a cărțâloru ți aspunu avearea culturalâ armâneascâ.

Cum-poț tini si-agiuț?

Tu biblioteca virtualâ di culturâ armâneascâ, cărțâli voru digitalizari. Noi avemu scanati cărțâli, iara aesti scan-uri va si-agiungâ la ațel‘i ți andregu transcriarea.

Tini poț:

1. S-transcrii cărțâli ți voru alinari pi site. Țâ l’ea 10 min cathi ḑuuâ s-transcrii unâ frânḑâ, ți va s-ḑâcâ s-baḑ tu unu documentu di Word unâ frânḑâ di-tu opera aleaptâ ti transcriarea a ta.

Lucrulu imnâ ași: prota, aprochi di la noi frânḑâli di-tu carti tu formatu di scan (scanati), ți voru transcriari, deadunu cu unu ńicu “calauzu” (îndrumar) ta s-ti agiutâ tu aestâ transcriari. Dupâ ți bitisești și nâ pitreț a noauâ frânḑâli andreapti di tini tu aestu formatu digitalu, yini tehnoredactarea și alinarea a loru pi site.

2. Si-adari tehnoredactarea a frânḑâloru transcriati.

3. Si-arâspândești hâbarea, s-dai cali la zboru la tuț soțl’i a tăi armâńi!

Ași cara, l’ea-u și-tini arma a culturâl’ei !

Dă-nâ hâbari di minduiarea a ta și-nyrâpsea-ti ti aestâ campanie aoa:

georgiana.c.vlahbei@gmail.com icâ 0040 730 411 004

Pe site-ul nostru, al bibliotecii culturii aromâne www.proiectavdhela.ro, în urma efortului depus de voluntarii şi membrii proiectului, în digitalizare şi tehnoredactare, s-a urcat o a doua, nouă serie de cărţi şi studii despre cultura aromână, după cum urmează:

Matilda Caragiu Marioţeanu– Neuri

Matilda Caragiu Marioţeanu - Di nuntru şi-di nafoarâ - Stihuri Armâneşti

Valeriu Papahagi - Moscopole metropola comercială şi culturală a românilor din Peninsula Balcanică în sec XVIII

Nicolae Saramandu - Mioriţa la aromâni

Dem . Abeleanu - Neamul Aromânesc din Macedonia

Maria Pariza- Presa aromână în date

Gheorghe Vrana - Aviglitorlu di zboară

Ionel Zeană- Antologie de lirică populară aromână

Ilie Colonea – Cîntiţli a meali

Tache Papahagi - Aromînii din punct de vedere istoric, cultural şi politic

De asemenea, la secţiunea “Media” a site-ului nostru găsiţi acum materiale noi şi de interes (printre care se numără clipuri video ale fraţilor Manakia, cântece de Ionel Zeană, hărţi etc).

*

Pentru un al trelea val de noutăţi pe site şi pentru următoarele pe care le plănuim, pentru a ţine vie şi actuală biblioteca culturii aromâne, dăm strigare după ajutor din partea voastră! Dat fiind că avem cea mai mare nevoie de voluntari pentru introducere de text, cu această ocazie a urcării de noi materiale pe site, dăm în acelaşi timp drumul la Campania “O pagină pe zi pentru cultura aromână“.

Prin Campania “O pagină pe zi pentru cultura aromână“, aduceţi contribuţia cea mai concretă, reală la păstrarea culturii aromâne, prin îmbogăţirea materialului bibliotecii culturii aromâne.

Ce e de făcut? În biblioteca virtuală a culturii aromâne, cărţile trebuie digitalizate. Noi avem cărţile scanate şi aceste scan-uri vor ajunge la acei care se ocupă cu transcrierea.

Vă puteţi implica în:

1. transcrierea cărţilor care trebuie urcate pe site.Ia 10 minute pe zi transcrierea unei pagini- ceea ce înseamnă: să transcrii într-un document word o pagină din opera aleasă pentru transcriere. Procesul este următorul: pentru început, primiţi de la noi paginile din cartea respectivă în format de scan (scanate),pagini ce trebuie transcrise, împreună cu un mic îndrumar care să vă ajute la această transcriere. După ce terminaţi şi ne trimiteţi nouă paginile transformate în acest format digital (word), vine partea de tehnoredactare şi de urcare a lor pe site.

2. tehnoredactarea paginilor transcrise de ceilalţi.

Vă invităm să vă bucuraţi de noutăţile de pe site şi să vă înscrieţi pentru campanie

www.proiectavdhela.ro

georgiana.c.vlahbei@gmail.com

Echipa Avdhela

CALENDAR 2011

Sfântul Nicolae Velimirovici,
Episcopul Ohridei şi Jicei

 Calendarul acesta - o aghiografie în imagini - arată cum o viaţă închinată sfinţeniei poate lua chipul unei scări către Dumnezeu. Găsim aici douăsprezece chipuri ale Sfântului Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei şi Jicei, care ne transpun, privindu-le, în lăuntrul tainic al inimii sale. Apoi aflăm douăsprezece imagini din care vedem cum arhiereul Sârb aduce în lume pacea şi bucuria întru Duhului Sfânt. Ca o încununare şi adeverire a acestora, mai presus de imaginile vremelniciei sale printre noi, găsim la urmă chiar icoana Sfântului, mărturie a biruinţei sale în Hristos.

VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A
CREŞTINULUI ORTODOX

Arhimandritul Serafim Alexiev

 Pentru omul de azi, viaţa este o realitate cu multe chipuri. Toate aceste chipuri nu o pot defini, ci doar rezuma. Cu atât mai mult, viaţa duhovnicească, „pârga vieţii noastre,” este mai greu de povestit celor care nu o trăiesc. Arhimandritul Serafim Alexiev ne cheamă la viaţa cea adevărată prin cinci scrieri ce explică şi detaliază, pe înţelesul tuturor, spovedania, vrajba şi împăcarea, mândria şi smerenia, suferinţele. Cartea atinge cu înţelepciune şi dragoste creştinească sufletul obosit şi întristat al omului, plinind o lipsă pe care nimeni nu o poate umple de unul singur.

biografie a parintelui Serafim Alexiev

Arhimandritul Serafim (în lume Stoian Gheorghiev Alexiev) s’a născut pe 25 Februarie/9 Martie 1912 în satul Gorno Brodi de lângă oraşul Sersko (Macedonia), fiind cel mai mic fiu al unei familii evlavioase şi sărace, cu mulţi copii. După mutarea familiei în Sofia (în urma războaielor Balcanice), el intră la Seminarul Duhovnicesc din Sofia, pe care îl absolveşte cu succes. În anul 1934 este trimis să studieze la Facultatea de Theologie Vetero-Catolică din Berna (Elveţia), unde primeşte gradul ştiinţific de doctor în theologie cu dizertaţia pe tema “Semnificaţia cerinţelor exprimate de Iisus Hristos în Predica de pe munte” (173 de pagini), tipărită în limba germană la Sofia, în 1939. La întoarcerea sa în Bulgaria, este numit profesor la Seminarul Duhovnicesc din Plovdiv, iar mai târziu şi la Sofia. Aici, la 3 Februarie 1940, primeşte tunderea în monahism cu numele de Serafim, în cinstea Sfântului Serafim din Sarov, pe care l-a avut la evlavie în chip anume toată viaţa şi căruia i-a închinat mai târziu una dintre cărţile preferate ale cititorilor ortodocşi de pretutindeni – „Sfântul Serafim din Sarov” (1957). Un moment de răscruce în viaţa tânărului monah este apropierea lui de Arhiepiscopul rus Serafim Sobolev, care păstorea şi trăia la acea vreme în Bulgaria (1950). De la acesta primeşte simţământul viu al credinţei ortodoxe şi simţul subţire pentru viaţa duhovnicească, pe care şi el, mai târziu, le-a înmânat numeroşilor săi fii duhovniceşti. Este hirotonit ieromonah de praznicul Buneivestiri în anul 1943 şi îşi începe activitatea pastorală folositoare sufletului, ca mărturisitor cu jertfă de sine, ce a continuat vreme de aproape jumătate de veac. După ce a slujit vreme de doi ani ca protosinghel al Mitropoliei din Sliven, Părintele Serafim a fost ridicat în cinul de arhimandrit în Ianuarie 1947 şi mutat în funcţia de responsabil al secţiei culturale şi de educaţie din cadrul Sfântului Sinod de la Sofia. În această perioadă grea pentru Biserică, Arhimandritul Serafim a apărat nu o dată cu vitejie credinţa ortodoxă. În noua funcţie, a desfăşurat o activitate neobosită ca organizator de instructive cursuri pastorale pentru preoţi, ca insuflat propovăduitor prin predicile sale, pe care le rostea adeseori, şi ca autor al multor articole şi lucrări mai largi, dintre care cele mai însemnate sânt: „Credinţa noastră” (Catehism), „Nădejdea noastră” (Omilii despre Fericiri), şi „Dragostea noastră” (Omilii asupra celor 10 porunci dumnezeieşti), precum şi cărticele pe teme duhovnicesc-morale: „Mândrie şi smerenie,” „Vrajbă şi împăcare,” „Înţelesul suferinţei,” „Judecătorii de sine numiţi,” „Mistică bolnavă şi mistică sănătoasă,” „Leacul uitat” şi altele. Arhimandritul Serafim era înzestrat, de asemenea, cu un dar poetic rar, pe care l-a exprimat în multe poezii şi poeme, publicate în ediţii bisericeşti, precum şi în două culegeri de versuri: „Străvederi” şi „Cântece despre viaţă şi moarte.” Această întreagă lucrare duhovnicească publicată şi nepublicată aşteaptă mai întâi să fie cercetată şi apreciată. În anul 1960, Arhimandritul Serafim a fost numit profesor la catedra de Theologie Dogmatică al Academiei Duhovniceşti „Sfântul Climent al Ohridei” din Sofia şi în scurt timp a fost confirmat ca doctor docent pentru lucrarea sa apologetică în care combătea învăţătura romano-catolică privind imaculata concepţie a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. După o activitate didactică de 10 ani în cadrul Academiei Duhovniceşti, Arhimandritul Serafim s’a văzut silit să se retragă în anul 1969, nefiind de acord din punct de vedere theologic cu introducerea noului stil calendaristic în Biserica Ortodoxă Bulgară şi îndeobşte cu orientarea ecumenică a politicii bisericeşti de la noi (din Bulgaria), în urma participării Bisericii Ortodoxe Bulgare ca membru în Consiliul Mondial al „Bisericilor” (abia în 1998, Patriarhia Bulgară s’a retras din CMB). Părintele Serafim şi-a continuat şi în afara Academiei activitatea creatoare mult folositoare. În anii ce au urmat, a scris o serie de cărţi cu conţinut dogmatic şi duhovnicesc-moral. Cele mai însemnate dintre ele sânt: „O vedere ortodoxă a noului şi vechiului stil al Calendarului,” (1972) „Credinţa noastră,” „Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul în lumina învăţăturii Sfinţilor Părinţi,” „Viaţa după viaţă,” „Stareţii de la Optina” şi altele. Arhimandritul Serafim a închinat în ultimii săi ani de viaţă atenţie şi eforturi deosebite unei critici profunde a ecumenismului, ca fiind o erezie potrivnică lui Dumnezeu şi pierzătoare de suflet, ce macină Biserica Ortodoxă a lui Hristos în zilele noastre şi pregăteşte calea venirii lui antihrist. Ultima lucrare-testament a Arhimandritului Serafim „Ortodoxia şi Ecumenismul” (Sofia, 1992) a ieşit de sub tipar cu numai trei săptămâni înainte de moartea sa, care a survenit la 13/26 Ianuarie 1993. Cu această lucrare, Arhimandritul Serafim şi-a încununat bogata sa activitate duhovnicesc-scriitoricească, care îi înalţă numele la o înălţime de invidiat printre lucrătorii ortodocşi şi semănătorii ţarinii lui Dumnezeu ce au plinit cuvintele de legământ ale Domnului Iisus Hristos: „Iar cela ce va face şi va învăţa, acela mare se va chema în împărăţia cerurilor.” (Mat. 5:19)