Editura Predania lanseaza publicului larg colectia “Martor”:

Martorul mărturiseşte. El garantează în faţa judecătorului cu propriul său cuvânt. Martirul este martorul care garantează cu propria sa viaţă. Numeroase cauze nobile sau josnice au avut martirii lor. Însă doar martorul creştin poate fi numit cu îndreptăţire martir. Martirul creştin este martorul care garantează cu viaţa Celui înviat. Mărturia martorului creştin este chiar această Viaţă. Martor în sens creştin poate fi nu doar o persoană, ci şi un neam întreg, în măsura în care cei ce-l alcătuiesc primesc mărturia creştină – adică viaţa în Hristos.

“Prin urmare, dacă mărturisirea pentru Dumnezeu este mărturie/mucenicie (martyría), tot sufletul, care întru cunoştinţa lui Dumnezeu vieţuieşte curat, supunându-se poruncilor, este martir şi cu viaţa şi cu cuvântul, vărsând credinţa de-a lungul întregii vieţi, ca un fel de sânge, până la ieşirea lui. “

   ( Climent Alexandrinul)  

***

  …Normalitatea nu e punctuală. Normalitatea nu poate fi consumată, ca o pradă. Nu eşti normal deoarece consumi normalitate: deoarece îţi cumperi o casă, faci mici pe grătar la conac, te zahariseşti mic burghez sau bei porto fără să pătezi incunabulele din colecţia proprie pe care tocmai le răsfoieşti în vila de la Snagov. Eşti normal dacă trăieşti normal, dacă generezi normalitate.Dar normalitatea nu e o modalitate de devorare a realităţii, ci de perpetuare a ei, de perpetuare a prezenţei, şi chiar o formă umilă de transfigurare a ei. Normalitatea e lucrarea realităţii, e lucrarea firii. Normalitatea e buna noastră aşezare în fire, buna noastră aşezare creaturală: firescul. Normalitatea e aşadar legată de prezenţa în lume a persoanei, a omului creat după chipul şi lucrând să ajungă după asemănarea lui Dumnezeu.

Omul normal e cel care recunoaşte că libertatea e totuna cu adevărul, şi că ambele sânt o cale, adică se cer trăite, nu doar observate de la distanţă astronomică. Omul care se înrobeşte falselor libertăţi poate consuma “normalitate,” dar nu poate perpetua normalitatea.

                                              Mircea Platon - istoric, scriitor, căsătorit, tată a doi copii

 Sirului de personalităţi care ne sânt date ca modele de oameni păstraţi în posteritate prin memoria culturală, noi răspundem cu persoane mântuite, eliberate de nimbul “posterităţii” prin întâlnirea cu Hristosul Cel Răstignit şi Înviat. Cu un puşti de şapte ani, cu un Petrovici care opunea tancurilor bolşevice o muşcată îngrijită în fereastră, cu Ernest Bernea, cu Gheorghe Racoveanu, cu un episcop Sârb întemniţat la Dachau, cu un Eminescu, acest om normal care vorbeşte despre o Românie normală şi pe care elita încearcă să-l facă să vorbească în propriul ei nume, adică împotriva României profunde.

Gheorghe Fedorovici - traducător şi publicist creştin ortodox, căsătorit, tată a un copil