Tot ce va apare in media despre noi se va gasi in aceasta sectiune. Spor la citit.

Ziarul Cuget Liber Constanta

Arheologia dobrogeana a fost scoasa la lumina

Sâmbătă, 14 februarie, a avut loc vernisajul unei noi expoziţii fotografice la Librăria Predania, de data aceasta dedicată arheologiei constănţene.

Organizatorii acestui eveniment sunt membrii filialei constănţene a Asociaţiei Studenţilor la Arheologie şi Istorie din România, ajutaţi de colegii de la Sibiu şi Bucureşti. Acţiunea face parte dintr-un şir de evenimente dedicate aniversării a două milenii de la exilarea la Tomis a poetului roman Ovidiu. „Mai avem în cadrul manifestărilor o sesiune de comu-nicări studenţeşti în aprilie, ceea ce nu s-a mai făcut la Constanţa de foarte mult timp” a declarat Răzvan Petcu, preşedintele asociaţiei.

Fotografiile expuse surprind momente inedite ale muncii de arheolog, aşa cum această ocupaţie este văzută de tinerii studenţi. Dezinvoltura şi lipsa formalităţilor este nota dominantă a imaginilor expuse, care transmit ceva din atmosfera muncii de arheolog, dincolo de formalismul academic, sau de falsul unor „mitologii” hollywoodiene, de tip Indiana Jones sau Lara Croft. Soarele arzător al verii şi praful omniprezent pe un sit arheologic sunt aduse în faţa publicului, în toată naturaleţea lor, iar studenţii sunt înfăţişaţi nu doar cu vreo captură mai remarcabilă, ci şi cu omniprezenta roabă plină cu pământ.

Dar imaginile mai înfăţişează ceva, în afară de greutăţile muncii „de salahor”, cum s-a exprimat cu această ocazie Zaharia Covacev, coordonatorul multor şantiere dobrogene: entuziasmul şi dedicaţia celor tineri este cât se poate de vizibilă. Acest lucru este cu atât mai important cu cât, aşa cum a remarcat Constantin Chera, directorul Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa, invitat la vernisaj, numărul studenţilor de la Istorie care se orientează către arheologie este în scădere în ultimii ani.

Fiind vorba de un eveniment dedicat unui poet, organizatorii au avut ideea, sau chiar inspiraţia, să completeze expoziţia cu versuri din Ovidiu. Combinaţia ocazional funcţionează, alteori nu. Unele dăţi, imaginile şi versurile sunt puse într-un dialog surprinzător, completându-se reciproc, alteori, ele nu prea comunică.

Având în vedere şi dimensiunea lirică a expoziţiei, organizatorii l-au invitat pe Ovidiu Dunăreanu, preşedintele filialei constănţene a Uniunii Scriitorilor, care a folosit ocazia să laude dedicaţia lor pentru meseria aleasă, în condiţiile în care este vorba de o ocupaţie grea, a cărei valoare nu se bucură de o recunoaştere pe măsură. „Aceşti oameni, care se ocupă de arheologie, trebuie mitificaţi”, crede Dunăreanu. Tot el a pus în cuvinte şi speranţa multor arheologi români, care lucrează pe şantiere tomitane: „Într-o zi, poate, un tânăr arheolog va avea şansa lăsată de Dumnezeu să descopere mormântul încă neştiut al acestui poet”.

http://www.cugetliber.ro/1234735200/articol/35018/arheologia-dobrogeana-a-fost-scoasa-la-lumina/

***

Ziarul Telegraf Constanta

Arheologia: Pasiune, Stiinta, Poezie

Ziarul Telegraf - Constanta

“Din temniţe spre sinaxare”, marturii din infernul inchisorilor politice din Romania

La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa s-a lansat, sîmbătă, volumul “Din temniţe spre sinaxare”, o carte ce cuprinde mărturii din infernul închisorilor politice din România. Evenimentul a fost organizat de Prăvălia Predania, iar invitaţii care au vorbit unei audienţe numeroase au fost George Cuşa, fost deţinut politic şi Claudiu Tîrziu, directorul revistei creştine Rost.

Despre iadul din închisorile comuniste s-a scris deja un volum însemnat de memorialistică. Intenţia criminală a regimului comunist instaurat în România după 1945, de a-şi extermina inamicii doctrinari, a creat o adevărată industrie a terorii. Este cunoscut faptul că printre cei care au fost retezaţi de această urgie au fost în număr majoritar simpatizanţii legionari, dar şi alte categorii: elita intelectualităţii, studenţimea cu atitudini anticomuniste, preoţii, reprezentanţii partidelor interbelice, ţăranii care au protestat împotriva jafului făcut prin colectivizare sau cadrele militare care au luptat pe Frontul de Est. Cei care s-au opus regimului comunist ori au luat calea exilului, ori au format cîteva grupuri de partizani care au luptat pînă la ultimul om prin munţi, ori au umplut zecile de lagăre şi închisori politice de pe tot teritoriul României. Un lucru care încă este ocultat de elementele infiltrate în funcţiile nevralgice ale statului român este amploarea şi ferocitatea crimelor politice făcute de comuniştii români. George Cuşa a prezentat nu doar scara suferinţelor miilor de vitime care au sfîrşit în gropile comune ale lagărelor de exterminare, pentru că aceste aspecte ţin de cele trecătoare, ci a vorbit de rezistenţa condamnaţilor prin credinţă. În condiţiile în care regimul terorii din închisoarea Piteşti constituie deja un domeniu de studiu ştiinţific, deoarece metodele de reeducare mergeau pînă acolo că deţinuţii înebuneau, din rîndul celor care au scăpat prin rugăciune s-au numărat nume cunoscute de monahi şi călugări ale ortodoxiei române. Bestialitatea securiştilor care lucrau în acele penitenciare, sub acoperire, în calitate de cadre, bătăile, înfometarea, şantajul şi regimul concentraţional aveau menirea nu să omoare deţinuţii, pentru ca regimulului îi era teamă să nu fie acuzat de „lumea liberă”, ci urmărea depersonalizarea şi alienarea oamenilor. Pentru o imagine realistă trebuie amintite cazurile unor deţinuţi care încercau să se roage în gînd noaptea, iar a doua zi ajungeau să se autodenunţe îngroziţi, deşi acest lucru însemna bătaia pînă la leşin. Chiar şi aşa, mulţi au rezistat prin credinţă pînă la moarte şi amintim doar cazul lui Valeriu Gafencu, denumit, neoficial, „sfîntul închisorilor”. Acesta şi-a donat medicamentele, cu preţul vieţii, unui preot, pentru a-i salva viaţa, întrucît respectivul era mai sănătos.

Referitor la fenomenul Piteşti, directorul revistei Rost, Claudiu Tîrziu, a subliniat: „Este un domeniu de studiat de către toţi românii, pentru că trebuie să ştim adevărata faţă a sistemului comunist, pînă unde a putut merge pentru distrugerea naţiunii noastre.” Despre procesul comunismului, Claudiu Tîrziu a declarat: „Procesul comunismului este doar pe hîrtie, nimeni nu vrea să-l materializeze. Iniţiativa lui Băsescu s-a dovedit, după cum se vede, doar un act de imagine, pentru că nu a produs niciun fel de efecte concrete. Comisia care a cercetat şi a elaborat acel raport numit „final” al regimului comunist a indicat acolo şi cîteva măsuri care ar fi trebuit luate. Nu s-a făcut absolut nimic de la adoptarea acelui raport în mod oficial şi, după părerea mea, nici nu o să se facă decît dacă va exista o presiune suficient de puternică din partea societăţii civile. Dar, deocamdată, românii nu au acest interes civic pentru adevăr şi dreptate. Referitor la faptul că sîntem o ţară occidentală, statele europene ar trebui să aibă măcar un minim sentiment de vinovăţie faţă de noi, pentru că ne-au abandonat catastrofei comuniste. Din păcate, nu sîntem singurii, la fel este situaţia în tot fostul lagăr roşu. Nu putem spera nimic de la nişte oameni care vin din trecut, dar putem spera totul de la generaţia noastră, dacă învăţăm să nu uităm!”.

http://www.telegrafonline.ro/1232316000/articol/75312/8220din_temnite_spre_sinaxare8221

Ziarul Cuget Liber - Constanta

Sfintii inchisorilor in cautarea recunoasterii B.O.R.

La Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie a avut loc, la iniţiativa Prăvăliei Predania, lansarea volumului „Din temniţe spre Sinaxare”. Editarea acestei cărţi, care adună între coperţile sale texte scrise de Dan Puric, părintele Justin Pârvu, părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Răzvan Codrescu, Danion Vasile şi alţii, face parte dintr-o campanie mai largă. Intitulată „Din temniţe spre Sinaxare”, proiectul a fost iniţiat, cu binecuvântarea părintelui Justin Pârvu, de un grup de intelectuali creştini. Ea îşi propune să prezinte vieţile şi învăţăturile sfinţilor închisorilor din timpul prigoanei comuniste. Campania se va desfăşura până pe 24 decembrie 2009, dată reprezentativă pentru trecerea a douăzeci de ani de la căderea regimului comunist condus de dictatorul Nicolae Ceauşescu.

La lansarea de la Constanţa a volumului erau aşteptaţi Gheorghe Cuşa, Claudiu Târziu şi Danion Vasile, dar numai primi doi au ajuns.

„Vreau să vă spun că nu mă aflu aici neapărat pentru a vă vorbi despre o carte, ci pentru a da, în măsura în care sunt în stare, o mărturie. Nădăjduiesc că această mărturie va avea ecou în mintea şi sufletul dumneavoastră şi se va constitui într-un îndemn, fie şi firav, de a afla mai multe despre gulagul comunist românesc, despre ce s-a întâmplat în în-chisorile comuniste, despre oamenii aceea care constituie adevărata elită a acestui neam, despre acei oameni care au fost, sunt şi - cred eu - vor rămâne modele de urmat. Este vorba de o mărturie pentru că această carte s-a născut dintr-o privilegiată cunoaştere a noastră – a unora dintre noi, cei care am iniţiat campania de canonizare a sfinţilor din închisori – a unor foşti deţinuţi politici, exemple vii de viaţă, oameni întregi. I-am cunoscut şi am vrut să spunem şi altora că există” a declarat Claudiu Târziu.

Campania este necesară, cred iniţiatorii, pentru că în România recunoaşterea oficială a jertfei sfinţilor închisorilor de către Biserica Ortodoxă Română trenează. Tot el a menţionat şi cauzele reticenţei BOR. „Eu înţeleg şi Sfântul Sinod. Nu-i aduc o critică, doar zugrăvesc o stare de fapt. Sfântul Sinod este reţinut, este precaut, este rezervat, pentru că se gândeşte că ar putea fi interpretat politic un astfel de gest, ştiindu-se foarte bine că o mare parte dintre foştii deţinuţi politici, dacă nu cea mai mare parte, au fost legionari sau au avut legături cu Mişcarea Legionară interbelică.

La această atitudine de reţinere contribuie şi existenţa unei legi din 2002, care se referă la simbolurile şi organizaţiile de tip fascist, unde s-ar încadra şi Mişcarea Legionară şi această lege interzice explicit cultul persoanelor care au fost condamnate ca fiind membri ai unor grupuri de felul acesta. Sfântul sinod are o oarecare îndreptăţire, dar în raport cu oamenii; în raport cu Dumnezeu nu”.

http://www.cugetliber.ro/1232316000/articol/33223/sfintii-inchisorilor

***

Ziarul Cuget Liber - Constanta

Prima expozitie la Pravalia Predania

Sâmbătă, 20 decembrie, la Prăvălia Predania a avut loc vernisajul primei expoziţii de la deschiderea acestei librării în vara acestui an. Expoziţia intitulată „Kosovo şi Metohia în Lacrimi” a fotografului sârb Milinko Stefanivici, aduce în faţa publicului imagini cutremurătoare ale unui episod din suferinţa sârbilor din Kosovo, după retragerea armatei sârbeşti şi a preluării controlului de către albanezi. La acest vernisaj au luat cuvântul directorul Prăvăliei Predania, Mihai Gheorghilas şi Protosinghel Justin Petre, stareţul Mânăstirii „Sfântul Ioan Casian” din judeţul Constanta.

„Am realizat această expoziţie din mai multe motive. În primul rând, acum, de Crăciun, nu departe de noi, există creştini care nu au case, nu au ce mânca, nu au nici măcar biserici în care să se roage, în timp ce noi ne bucurăm de toate acestea. Un alt motiv ar fi acela că în toată lumea se ştie de suferinţele părţii albaneze, dar nu şi de cele sârbe. Nu în ultimul rând, răspundem unui apel lansat de episcopul Pimen al eparhiei Ras-Prizren din Kosovo şi Metohia de a face cunoscute aceste suferinţe ale fraţilor creştini din Serbia” a declarat Mihai Gheorghilas.

Părintele Justin Petre a ţinut să împărtăşească şi speranţe, în mijlocul acestor imagini triste: „În ciuda a tot ce s-a întâmplat în Iugoslavia, în special în Kosovo, adică această demolare masivă a Ortodoxiei, a ceea ce înseamnă biserică de zid, să nu uităm în acelaşi timp că, odată cu aceste dezastre a avut loc şi o renaştere spirituală fără precedent în poporul sârb.

Dacă până la acest dezastru numai un procent redus dintre sârbi erau botezaţi, după această catastrofă avem informaţii că ei s-au botezat în masă. Şi-au redobândit identitatea spirituală, s-au redefinit ca şi creştini. Ei bine, eu numesc asta o zidire de biserici vii. Acest dezastru a avut menirea paradoxală de a zidi biserici vii, concomitent cu această catastrofă a bisericilor de zid.

Bineînţeles că pierderea este imensă din toate punctele de vedere: culturală, istorică şi aşa mai departe. Dar trebuie să ţinem cont şi de acest fapt pozitiv: că poporul sârb, la ora actuală, are o identitate. Desigur, deplângem modul în care au ajuns la această conştiinţă”.

Milinko Stefanovici (născut la 12 martie 1947, în Kostainik, lângă Krupani, Serbia), este artist fotograf şi foto-jurnalist, publicist, redactor, editor şi pedagog. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Serbia şi are titlu de Maestru în fotografie al Uniunii Fotografilor din Iugoslavia.

După punctajele obţinute la expoziţiile naţionale şi internaţionale şi după însemnătatea premiilor primite, Stefanovici este unul din cei mari artişti fotografi din toate timpurile de pe teritoriul fostei Republici Federative Iugoslavia. În anii 1980 era cunoscut îndeosebi pentru genul de fotografie „Life”, iar în anii 1990 se aplea-că spre teme duhovniceşti şi tradiţionale.

http://www.cugetliber.ro/1229983200/articol/32199/prima-expozitie-la-pravalia-predania/

***

Ziarul Telegraf - Constanta

“Kosovo şi Metohia în lacrimi”

de Codrut Burdujan

Librăria „Predania” situată pe b-dul Tomis din Constanţa a găzduit, sîmbăta trecută, vernisajul expoziţiei de fotografie “Kosovo şi Metohia în lacrimi” a fotografului sîrb Milinko Stefanovici. Artistul fotograf a imortalizat suferinţa fraţilor ortodocşi sîrbi din timpul represaliilor suferite în cumplita vară a anului 1999, cînd armata iugoslavă s-a retras din Kosovo şi Metohia, iar NATO şi formaţiunile paramilitare albaneze au preluat controlul asupra regiunii. Stefanovici a fost martorul represaliilor împotriva locuitorilor nealbanezi abandonaţi în tirul gloanţelor. În calitate de publicist şi pedagog, el a avut o mare influenţă asupra tinerei generaţii de profesionişti din societatea sîrbă, mai ales datorită abordării sale culturale ce leagă tradiţionalul de modernitate. Pînă în anii ’90, era cunoscut îndeosebi pentru genul de fotografie “Life,” iar după această perioadă se apleacă spre teme mai profunde, legate de spiritualitatea creştină.

Fotografiile pot fi vizionate în sala de expoziţii a librăriei Predania, pînă la 27 decembrie. Printre lacrimi, ruine, biserici spulberate de gherilele islamiste albaneze, poporul sîrb şi-a regăsit credinţa pierdută. Mihai Gheorghilaş, gazda expoziţiei, a mărturist că a ales această tematică pentru a atrage atenţia asupra suferinţei altor fraţi creştini.

http://www.telegrafonline.ro/1229896800/articol/73518/kosovo_si_metohia_in_lacrimi.html

***

Ziarul Cuget Liber - Constanta

Soarta sârbilor din Kosovo, în viziune fotografică

de Mihai Sarbu

Începând cu 15 decembrie, constănţenii pot vizita expoziţia fotografului sârb Milinko Stefanovici, intitulată „Kosovo şi Metohia în Lacrimi”. Constanţa este al doilea oraş românesc, după Iaşi, în care soseşte această expoziţie, urmând ca la mijlocul lunii ianuarie ea să părăsească localitatea noastră pentru a se îndrepta spre Bucureşti şi să fie înlocuită de o altă expoziţie dedicată timbrelor exilului românesc postbelic.

„Având în vedere relaţiile noastre bune, preşedintele Proiectului Rastko - Biblioteca Culturii Sârbe pe Internet (www.rastko.org.yu), expoziţia a fost oferită Editurii Predania din Bucureşti de către fotograf, pentru a arăta şi publicului din România ce se întâmplă acolo”, a declarat Mihai Gheorghilas, administratorul Librăriei Predania, deschisă de câteva luni pe Bulevardul Tomis, la nr. 8.

Fotografiile prezintă cronica unui episod la care Stefanovici a fost martor ocular în vara anului 1999. La Patriarhia sârbă, care se află în Kosovo, la Peci, au poposit într-o zi nişte soldaţi italieni ai trupelor de menţinere a păcii KFOR. Aceştia au informat pe Mitropolitul Amfilohie că au descoperit două cadavre ce par a fi ale unor sârbi. Ierarhul era ocupat în ziua respectivă cu salvarea obiectelor de cult din biserica devastată din Pecica Bania, aşa că nu a putut merge la faţa locului decât a doua zi, după Liturghie. Ajunşi la faţa locului au fost găsite două cadavre, care după obiectele ce le aparţineau nu puteau fi decât sârbi. Unul fusese decapitat, iar celălalt nu avea mâini. Din cauza mirosului, soldaţii italieni s-au ţinut deoparte, iar vlădica Amfilohie, alături de alţi doi slujitori ai Bisericii Sârbe, a celebrat Slujba de înmormântare. În drum spre Patriarhie s-a mai descoperit cadavrul unei bătrâne, ale cărei posesiuni zăceau împrăştiate în jur. Din fotografiile de tinereţe părea să fie de origine muntenegreană. Tot la întoarcere, grupul trece printr-un sat ras la pământ, în care nu se mai găsesc decât nişte bătrâni refugiaţi, sosiţi acolo după distrugeri.

Singurul neajuns al expoziţiei este acela că explicaţiile care însoţesc fotografiile sunt în limba sârbă, dar pliantul pregătit de cei de la Predania oferă o prezentare detaliată a evenimentelor acelei triste zile de vară, iar fotografiile, ordonate din stânga spre dreapta de la intrare, urmăresc fidel firul evenimentelor. Pentru a mai încălzi şi îndulci atmosfera sumbră a expoziţiei vizitatorii vor putea servi gratuit un ceai.

„De ce am ales această expoziţie? Poate ca să atragem cumva atenţia şi asupra suferinţei Bisericii lui Hristos din Serbia, ştiut fiind că numai despre suferinţele albaneze s-a tot vorbit. Ca să dăm ocazia şi celeilalte părţi să vorbească, conform principiului audiatur et altera pars. De asemenea şi pentru că avem o colaborare bună cu cei din Serbia până acum. Un alt motiv ar fi acela că acum, de sărbători, când suntem fiecare la casa lui, să ne amintim că în altă parte fraţi în credinţă nu au un Crăciun foarte fericit: nu au case, nu au ce mânca, sunt refugiaţi şi nu au nici măcar biserică în care să se roage”, a mai spus Gheorghilas.

http://www.cugetliber.ro/1229378400/articol/31851/soarta-sarbilor-din-kosovo-in-viziune-fotografica/

***

Ziarul Cuget Liber - Constanta

Prăvălia Predania, un concept american de librărie

de Mihai Sarbu

Constanţa pare să fie oraşul librăriilor cu ceainărie. Chiar înainte de Revoluţie, Cafeneaua Scriitorilor funcţiona pe o idee similară, recent s-a deschis o filială a lanţului Cărtureşti şi, în curând, în Peninsulă, se va mai deschide o librărie asemănătoare, din lanţul Predania.

Editura bucureşteană Predania a fost înfiinţată de Ionuţ Gurgu, care înainte făcuse parte din grupul care a editat revista „Scara”. După ce revista a dispărut de pe piaţa culturală românească, ideea lui a fost să înfiinţeze o editură şi apoi un lanţ de librării, care să urmeze profilul revistei „Scara”: ortodoxie fără compromis în chestiuni ce ţin de veşnicie şi o poziţie patriotică faţă de problemele veacului acesta. „Odată înfiinţată editura Predania, a început să meargă bine, fiind una din editurile cu cea mai bună prezenţă la târgurile de carte din Balcani”, ne-a declarat Mihai Gheorghilas, administratorul librăriei de la Constanţa.

Librăria Predania din Constanţa, care este deschisă deja din august anul acesta, este prima dintr-un lanţ ce va fi prezent în marile oraşe româneşti: la Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara. De asemenea, există planuri de extindere spre ţările balcanice. Inspiraţia pentru acest model de librărie a venit din Statele Unite ale Americii, unde un cerc de călugări, din care făcea parte şi celebrul părinte Seraphim Rose, a deschis o librărie, numită Monk’s Rock. De la discuţiile la un ceai la amenajarea unei ceainării nu a fost decât un pas, şi astfel s-a născut un întreg „brand”. Broşura „Give them to eat” a fost publicată de ei tocmai pentru cei care doresc să le urmeze exemplul, împărtăşind în detaliu experienţa câştigată. Librăriile Predania îşi propun să urmeze tocmai experienţa americană a Monk’s Rock.

Librăria Predania din Constanţa deţine un spaţiu amenajat pentru organizarea expoziţiilor, urmând ca aici să aibă loc câte două pe lună.

„Probabil, prima expoziţie va fi una de fotografii de epocă, de la intrarea armatei române şi a Familiei Regale în Bucureştiul recent eliberat de ocupaţia germană. Intrarea trupelor române în Bucureşti şi aşteptarea Majestăţilor Lor Regale să revină. Nişte imagini inedite ale soldaţilor surprinşi în diferite ipostaze şi lumea din Bucureşti care se grăbea la manifestaţii sau cum reacţionau în timpul manifestaţiei. Imaginile acestea nu le-am prea întâlnit în cărţile de istorie”, spune Gheorghilas.

„A doua ar trebui să vină cândva la mijlocul lunii, pe 13, şi are ca subiect timbrele exilului. Apoi, anul viitor, diverse ipostaze surprinse din viaţa ţărănimii de la început de secol. Am fi vrut să facem rost de o expoziţie ca să arătăm cealaltă faţă a Războiului Civil din Spania. Lumea, astăzi, cunoaşte doar crimele părţii naţionaliste, fiind ridicată în slăvi partea de stânga a conflictului, reprezentate de partidele comuniste europene, chiar şi de voluntarii comunişti români. Prin asta nu vrem să fim de partea nimănui, însă vrem să fim drepţi şi să dăm şansa şi celor acuzaţi să arate ce au făcut ceilalţi. Sunt nişte imagini cutremurătoare, care îi arată pe apărătorii libertăţii, cum sunt numiţi astăzi, în ipostaze nu tocmai plăcute. Am dori să aducem expoziţia până în ianuarie. Dacă nu vom reuşi, o vom aduce în primăvară”.

http://www.cugetliber.ro/1228255200/articol/31013/pravalia-predania

***

Recenzie CTLife:

Lansarea volumului “Andrei, Apostolul lupilor” la Pravalia Predania

Exista zile in viata fiecaruia dintre noi in care simtim Iubirea. Manifestarea mai mult sau mai putin subtila a acesteia in prezentul nostru ne umple sufletul si ne lumineaza fata cu un zambet larg, sincer, insotit de stele in privire. Astazi am participat in cadrul Pravaliei Predania la lansarea cartii “Andrei, Apostolul lupilor” scrisa de Dumitru Manolache. Prezentarea acestei lucrari s-a desfasurat in prezenta Protosinghelului Maxim Vlad, staretul Catedralei Episcopale din Constanta.

Buni oratori, ambele personalitati au captivat atentia spectatorilor prin vorbele lor pline de intelepciune, impartasind publicului elemente remarcabile de viata si spiritualitate. Lansarea a fost urmata de o discutie libera in fata unei cesti de ceai.

Atmosfera relaxata, oamenii calzi si discreti, muzica de buna calitate, totul intr-un loc cel putin ingenios decorat pastrandu-si omogenitatea si pregnanta unei idei de “altfel”, m-au facut sa simt ca azi am intrat in “familia Predania” . Asteptam cu nerabdare deschiderea oficiala a ceainariei Predania, anuntata in preajma Sfintelor Sarbatori de Iarna .La Predania, prezentul devine THE PRESENT, un dar pe care il meritam toti.

Recenzie scrisa de Gabriela C.

http://www.ctlife.ro/recenzii-evenimente/

***

Ziarul Formula As - Bucuresti:

Cei de la revista “Formula As” ne-au pasit pragul intr-o dupa-amiaza de toamna. Discutiile ce au urmat au dat forma articolului de mai jos.

O pravalie-terapie: PREDANIA

de Aurora Petan

Libraria, cu mirosul ei de lemn invechit si carte noua, era in vremurile trecute un lacas aproape sacru, chiar daca regimul comunist limita tiparirea de carti.

Astazi, intre termopanele si pardoselile de gresie ale unor magazine uriase, troneaza rafturi cu mii de carti lucioase si colorate, carora le lipseste, insa, ceva important: sufletul. Si cand nu credeam ca o sa mai dau peste o librarie “vie”, am gasit una, pitita intre saormariile de pe o strada din Constanta: Pravalia Predania.
Pe Bulevardul Tomis numarul 8, nu departe de statuia lui Ovidiu, la parterul unei case, se afla o fereastra mare, acoperita cu o panza pe care e desenat un dragon dacic, infipt intr-o carlibana aromaneasca: sigla Pravaliei Predania, semn al spatiului romanesc de la nord si sud de Dunare. Alaturi, o usa ingusta, intredeschisa, prin care razbate o lumina vesela. Inauntru, multe rafturi cu carti. De o parte a incaperii, carti noi, de cealalta parte, carti de anticariat, mai toate cu si despre romani: istorie (dar mai putin istoria din manuale, si mai mult aspectele ei controversate), multe carti si albume despre romanii din Balcani, dar si despre vecinii nostri sarbi, albanezi ori de alte neamuri, religie, etnografie, folclor, albume cu cele mai frumoase locuri din tara, harti vechi, muzica bisericeasca, obiecte de arta traditionala: ingeri pictati pe lut, oale, clopotei de pamant ars, legati cu sfoara, mici obiecte din piele, oua incondeiate, icoane din lemn sau argila… Totul cu un aer de romanism de bun simt si de bun gust. O librarie de care prinzi drag, de-indata ce ii treci pragul. Aveam de gand sa le iau un interviu de o jumatate de ora celor doi proprietari, dar dupa trei ore de “sezut in pravalie”, inca nu ma dadeam dusa…
Elena si Mihai Gheorghilas sunt doi tineri tare frumosi. Ea - o bruneta scunda, degajand optimism si voie buna, cu zambet larg, gata sa imbratiseze pe oricine intra in pravalie. El - un tanar subtiratec, nu prea inalt, tuns scurt si cu barbison, cu un aer intelectual si ochi vioi. Genul acela, tot mai rar astazi, de oameni spontani, sinceri si simpli. Zambesc deschis amandoi, nu isi confectioneaza o tinuta anume in fata ziaristului, nu pozeaza, nu-si pregatesc raspunsurile. Sunt ei, cei de fiecare zi, doi tineri care iubesc viata, se iubesc intre ei si amandoi pretuiesc tot ce e autentic romanesc. Din aceste simtaminte a luat nastere Pravalia Predania.

- Mi-am dorit de mult sa intru intr-o librarie romaneasca adevarata, unde sa nu ma impiedic de carti cu integrame si bancuri, retete miraculoase de slabit, reviste lucioase cu VIP-uri sau ghiduri despre cum sa ajungi milionar peste noapte. Daca nu am gasit-o pana acum, asta ma face sa cred ca nu e o afacere prea profitabila. Voi cum de v-ati incumetat sa incepeti un asemenea proiect?

Mihai: - Eu am terminat istoria. Era un gand mai vechi al meu, pe care l-am tot discutat cu unii colegi din facultate si mi-am zis ca va veni vremea cand o sa-l punem in practica. Intre timp a aparut Elena in viata mea si am pornit impreuna aceasta afacere. Eu vin cu ideile, cu selectia titlurilor, cu proiectele, iar Elena organizeaza, gestioneaza, contabilizeaza, eaza, eaza, eaza… (rad amandoi).

- De ce i-ati spus “Predania”? Ce semnificatie are cuvantul acesta?

Mihai: - Exista si o editura “Predania”, iar noi suntem prieteni ai acestei edituri, de la care am preluat ideea, esenta. “Predanie” inseamna invatatura transmisa din generatie in generatie. Inseamna traditie.

- Mai exista genul acesta de librarie si in alte parti? Din cate am observat, in ultimii ani au disparut foarte multe librarii traditionale, atat de cartier, cat si librarii mari, universitare. Multe dintre ele au fost cumparate de retele de librarii care promoveaza cartea de consum, in defavoarea cartii de cultura.

Mihai: - Nu stiu sa mai existe librarii de felul acesta. Exista librarii cu profil religios sau ezoteric, ori axate pe beletristica, dar cu specific “national”, nu stiu sa mai fie.

- Atunci ati prins un drum liber, pentru ca exista cu siguranta multi cititori care cauta genul acesta de carti.

- Intr-un fel e bine, pentru ca nu prea avem concurenta pe aceasta “nisa”. Insa este si greu, pentru ca selectand titlurile, ne-am limitat foarte mult clientela. Avem si carti din domenii largi - literatura clasica, filozofie, sociologie, pedagogie, medicina, manuale, dictionare, avem si carti pentru copii, dar suntem totusi selectivi.

- Cum alegeti cartile?

- Cautam titluri mai putin dorite de marile librarii, carti curajoase, care prezinta lucrurile si altfel decat manualele oficiale, fie ca suntem de acord sau nu cu aceste puncte de vedere. Colaboram cu edituri mai mici, de la care achizitionam direct, fara nici un intermediar, de pilda “Compania”, “Dacica”, “Predania”, apoi “Saeculum”, dar si edituri mai mari, cum sunt “Polirom”, “Corint”, “Nemira”, cu care ne intelegem bine.

- Nu e mai simplu sa luati cartile de la un en-gros-ist, direct de la un depozit de carte?

- Ar fi mai simplu, dar noi cautam sa avem preturi cat mai mici cu putinta, daca se poate chiar sub pretul pietei, de aceea evitam intermediarii.
Elena: - Am avut surpriza asta-vara, dupa ce am deschis, sa ne trezim cu turisti veniti la mare din diferite parti ale tarii, care au plecat de la noi cu sacosele pline de carti, pentru ca erau mai ieftine decat in orasul lor. Veneau de la plaja desculti, plini de nisip, cu colacele si copiii dupa ei, intrau in librarie si plecau incarcati cu carti. Era o bucurie sa-i vezi! Apoi sunt turistii straini, care cumpara albume si obiecte traditionale.

- Deci, vara este cel mai bun sezon pentru voi. Cum va descurcati insa in absenta turistilor? Cine intra iarna in librarie?

Elena: - Vestea pravaliei s-a dus din om in om si avem destui clienti. Nu foarte multi, dar atat cat sa ne platim chiria si, eventual, sa ne mai recuperam din investitie. Dar avem planuri, nu ramanem doar la librarie. Am inchiriat inca doua incaperi la subsol, unde vom face o ceainarie si vom organiza evenimente: expozitii de fotografie, pictura, seri de filme, lansari de carte, cenacluri, teatru mic etc. Pregatim acum un proiect pe care l-am numit “Avdhela”, dedicat aromanilor, dar nu numai lor, dupa numele localitatii care a dat cei mai numerosi intelectuali aromani, dar si primii martiri in lupta pentru pastrarea identitatii nationale.

- Aveti o simpatie aparte pentru spatiul balcanic.

Mihai: - Eu sunt pasionat de mult de istoria aromanilor. Asa se face ca mi-am luat sotie aromanca (rade). Iar sotia directorului editurii “Predania” este sarboaica.

- Care sunt domeniile cele mai cautate de catre cititori?

- La istorie, dacii si rezistenta anticomunista. La religie, Sfantul Siluan Athonitul - un sfant contemporan, si cartile editurii Predania.

- Tipul acesta de librarie “nationalista” este practic un concept, un brand. Ar fi bine daca ati putea sa-l extindeti, sa deschideti librarii de felul acesta in mai multe orase. V-ati gandit la asta?

Mihai: - Nu cred ca poate fi numita o librarie nationalista. Mai ales ca noi am avut ca punct de plecare “Valaam Society Bookstore”, fondata in America anilor 60, de Cuviosul Seraphim Rose. Noi doar am adaptat acest concept la specificul nostru. In privinta extinderii in alte orase, da, ne-am gandit, poate noi, poate prieteni ai nostri sau oricine ar dori sa-si asume acest concept. Probabil urmeaza orase mari, precum Cluj, Brasov, Iasi si Timisoara. Apoi, chiar si alte tari din Balcani, Serbia, Albania si Macedonia. Este un concept balcanic. Pravalia va avea in fiecare tara aceeasi sigla, insa simbolul va fi unul diferit, un simbol care sa reprezinte tara respectiva, si va vinde carti si obiecte care tin de istoria si traditiile acelei tari. Dar deocamdata, sa vedem ce se va intampla aici, la noi.

- Banuiesc ca ati investit destui bani in afacerea asta. Nu va temeti ca or sa se duca pe apa sambetei?

Elena: - Este proiectul nostru de suflet si credem in el, asa ca nu ne temem. Am investit economiile noastre si o parte din banii de nunta. Am avut si momente grele, bineinteles. Dar nu stiu cum se face, ca de cate ori ne e greu, apare cate un cumparator care ne ridica moralul, ne felicita si ne incurajeaza. Avem satisfactia ca facem ceva aparte. Multa lume ne spunea, la inceput: “Sunteti nebuni! O librarie? Mai bine deschideti o kebabarie!”. Si ce satisfactie am fi avut daca deschideam asa ceva? Venea cineva sa ne laude ce bun kebab facem? Asa stim ca am facut un lucru care este pe sufletul nostru si de care chiar era nevoie.
Mihai: - Si cred ca cineva, acolo sus, are grija de noi. Daca un lucru e dat sa iasa, iese pana la urma.
In pravalie intra cativa oameni. Elena ii intampina cu o cutie cu bomboane. Pe tejghea se aduna repede un teanc de carti. “Ambalaj de cadou?”, intreaba Elena. Da, cumparatorii vor ambalaj de cadou. “Atunci o sa fie “cu trifoi”.” Elena impacheteaza totul intr-o foaie simpla de hartie maronie, pe care o leaga cu sfoara. Mihai se ridica ceremonios si intinde catre Elena degetele aratatoare. Ea invarte repede un fir de sfoara pe dupa degetele lui si confectioneaza un “trifoi”. Zambesc amandoi ca dupa o isprava. Clientii zambesc si ei si pleaca parca mai veseli de cum au venit.
Daca ajungeti in Constanta, mergeti pe Bulevardul Tomis numarul 8, la Pravalia Predania. E o pravalie-terapie, unde un tanar pasionat si aromanca lui frumoasa au dat suflet cartilor.

http://www.formula-as.ro/2008/840/planete-culturale-30/o-pravalie-terapie-predania-10314